castel dex - definiţie, sinonime, conjugare

castel

[Sinonime]
CASTÉL, castele, s.n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri şi cu creneluri, înconjurată de ziduri şi de şanţuri, care servea ca locuinţă seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală. ♢ Expr. Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deşarte. 2. (În sintagma) Castel de apă = construcţie specială (în formă de turn) care serveşte ca rezervor de apă. 3. Fiecare dintre construcţiile situate deasupra punţii superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. k a s z t e l, it. c a s t e l l o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CASTÉL ~e n. 1) (în evul mediu) Construcţie fortificată, prevăzută cu turnuri şi creneluri, în care locuiau seniorii feudali. 2) Casă mare şi luxoasă, construită în stil medieval. ♢ ~ de apă rezervor pentru acumularea şi distribuirea apei. /<lat. castellum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

castél (castéle), s.n. – Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri. – Var. (înv., Trans.) caştei, coştei. Lat. castellum (sec. XVII); var. din mag. kastély. Der. castelan, s.m. (persoană care stăpîneşte un castel).
(Dicţionarul etimologic român)

CASTÉL s.n. 1. Construcţie fortificată, medievală, prevăzută de obicei cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi cu şanţuri, care servea ca locuinţă seniorilor feudali; (astăzi) casă mare, luxoasă, clădită după arhitectura medievală. ♢ Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apă = construcţie de beton armat în care se păstrează apă pentru alimentarea unor fabrici, locuinţe etc. 2. Fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello].
(Dicţionar de neologisme)

CASTÉL s. n. 1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali. o ĕ în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei. 2. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)
(Marele dicţionar de neologisme)

a clădi / construi castele în Spania expr. (livr.) a-şi face planuri irealizabile. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

castél s. n., pl. castéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CASTÉL s. (înv.) coştei. (Un ~ feudal.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Castelbojdeucă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cas cast caste

Cuvinte se termină cu literele: el tel stel astel