castravete dex - definiţie, sinonime, conjugare

castravete

[Sinonime]
CASTRAVÉTE, castraveţi, s.m 1. Plantă legumicolă cu tulpina agăţătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari şi cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ♢ Expr. A vinde castraveţi la grădinar = a da explicaţii într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool., în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveţi (pl. lui castraveţ < bg. krastaveţ, krastaviţa).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CASTRAVÉ//TE ~ţi m. 1) Plantă leguminoasă, având tulpina târâtoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene şi fruct verde alungit. 2) Fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale şi alungit; holoturie. /<bulg. krastavec
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

castravéte (castravéţi), s.m. – Plantă legumicolă al cărui fruct, de culoare verde, se consumă crud (Cucumis sativus). – Var. crastavete. Mr. castraveţ, megl. căstrăveţ. Bg. krastavica, din sl. krastavŭ „rîios” (Miklosich, Lexicon, 309; Cihac, II, 81; Meyer 177; Conev 48); cf. sb. krastavac, alb. krastavec.
(Dicţionarul etimologic român)

castravete, castraveţi s.m. (er.) 1. penis. 2. (adol.) om lipsit de personalitate; figură ştearsă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

castravéte-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

castravéte s. m., pl. castravéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CASTRAVÉTE s. 1. (ZOOL.; Cucumis sativus) (prin Ban.) cucumăr, (Mold., Bucov. şi Transilv.) pepene. 2. castravete-de-mare v. holoturie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cas cast castr castra

Cuvinte se termină cu literele: te ete vete avete ravete