castron dex - definiţie, sinonime, conjugare

castron

CASTRÓN, castroane, s.n. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. – Indirect din fr. casserole. Cf. săs. K a s t r o l, scr. k a s t r o l a, pol. k a s t r o l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CASTR//ÓN ~oáne n. Vas adânc în care, de obicei, se servesc la masă supele; supieră. /<pol. kastrol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

castrón (castroáne), s.n. – 1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. – 2. Supieră. Fr. casserole; însă nu este uşor de indicat intermediarul, cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din fr., după Iordan, Dift., 285; din bg. kastron, după Pascu, Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan, Raporturile, 222, afirmă că bg. provine din rom.
(Dicţionarul etimologic român)

castrón s. n., pl. castroáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca cas cast castr castro

Cuvinte se termină cu literele: on ron tron stron astron