catacombă

CATACÓMBĂ, catacombe, s.f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creştini drept refugiu, loc de cult şi de înmormântare; p. gener. orice subterană în formă de coridor lung şi îngust. – Din fr. catacombe, it. catacomba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CATACÓMB//Ă ~e f. 1) (la primii creştini) Galerie subterană naturală care servea drept loc de refugiu, de cult sau de înmormântare. 2) Orice fel de galerie cu ramificaţii lungi şi înguste. [G.-D. catacombei] /<fr. catacombe, lat. catacumba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CATACÓMBĂ s.f. Galerie subterană care servea primilor creştini ca loc de refugiu, de cult şi de înmormântare; (p. ext.) orice galerie subterană (lungă şi îngustă). [Cf. fr. catacombe, it. catacomba].
(Dicţionar de neologisme)

CATACÓMBĂ s. f. galerie subterană care servea primilor creştini ca loc de refugiu, de cult şi de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă şi îngustă). (< fr. catacombe, it. catacomba)
(Marele dicţionar de neologisme)

catacómbă s. f., g.-d. art. catacómbei; pl. catacómbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)