catalan
CATALÁN, -Ă, catalani, -e, subst., adj. 1. S.m. şi f. (La pl.) Populaţie care se găseşte pe teritoriul Cataloniei (Spania) şi izolat în Franţa, Italia, America Latină etc.; (şi la sg.) persoană care aparţine acestei populaţii. 2. Adj. Care aparţine Cataloniei sau catalanilor (1). 3. S.f. Limbă romanică vorbită de catalani (1). – Din fr. catalan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CATALÁN, -Ă adj., s.m. şi f. (Locuitor, persoană) care aparţine Cataloniei. // s.f. Limbă romanică vorbită de catalani. [Cf. fr. catalan].
(Dicţionar de neologisme)
CATALÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Catalonia. ♢ (s. f.) limbă romanică vorbită în Catalonia şi în principatul Andorra. (< fr. catalan)
(Marele dicţionar de neologisme)
CATALÁN, -Ă, cataláni, -e, subst., adj. ~ (etim. incertă, prob. din v. cat. catelani = metateză din lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menţionaţi de Ptolemeu) [GDLC]
(Alte dicţionare)
catalán s. m., adj. m., pl. cataláni; f. sg. catalánă, g.-d. art. catalánei, pl. cataláne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CATALÁN, -Ă adj., s.m. şi f. (Locuitor, persoană) care aparţine Cataloniei. // s.f. Limbă romanică vorbită de catalani. [Cf. fr. catalan].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
CATALÁN, -Ă, cataláni, -e, subst., adj. ~ (etim. incertă, prob. din v. cat. catelani = metateză din lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menţionaţi de Ptolemeu) [GDLC]
(Alte dicţionare)
catalán s. m., adj. m., pl. cataláni; f. sg. catalánă, g.-d. art. catalánei, pl. cataláne
(Dicţionar ortografic al limbii române)