catastrofă dex - definiţie, sinonime, conjugare
CATASTRÓFĂ, catastrofe, s.f. Eveniment tragic de mari proporţii, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CATASTRÓF//Ă ~e f. Eveniment tragic de mari proporţii, survenit pe neaşteptate, cu urmări dezastruoase. 2) (în tragediile antice) Punctul culminant al acţiunii. [G.-D. catastrofei] /<fr. catastrophe, lat. catastropha
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CATASTRÓFĂ s.f. 1. Nenorocire mare, dezastru, calamitate; tragedie. 2. Momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice; deznodământ. [< fr. catastrophe, cf. gr. katastrophe – revărsare, întoarcere].
(Dicţionar de neologisme)

CATASTROFÁ v. I. tr. (Franţuzism) A consterna, a descuraja. ♦ A produce asupra cuiva o catastrofă. [< fr. catastropher].
(Dicţionar de neologisme)

CATASTRÓFĂ s. f. 1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice greceşti; deznodământ. 2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate. (< fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
(Marele dicţionar de neologisme)

CATASTROFÁ vb. tr. a consterna, a descuraja. ♢ a produce cuiva o catastrofă. (< fr. catastropher)
(Marele dicţionar de neologisme)

catastrófă s. f., g.-d. art. catastrófei; pl. catastrófe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

catastrofá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. catastrofeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CATASTRÓFĂ s. v. dezastru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cat cata catas catast

Cuvinte se termină cu literele: fa ofa rofa trofa strofa