cauă dex - definiţie, sinonime, conjugare

cauă

[Sinonime]
CÁUĂ s.f. (Reg.) Fiinţă imaginară, înspăimântătoare, cu care sunt speriaţi copiii. [Pr.: -ca-uă] – Cf. ucr. k a v a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cáuă s.f. – Fiinţă imaginară înspăimîntătoare, bau-bau. Creaţie expresivă de la cuvîntul cau (cf. bau), care se spune uneori pentru a speria copiii. Originea onomatopeică a cuvîntului a fost indicată numai de Pascu, I, 116. După Cihac, II, 645, din ngr. ϰαυγᾶς „ceartă”. Tiktin îl derivă din lat. cave „ai grijă”, opinie pe care o resping Puşcariu 322 şi REW 1785. În sfîrşit, Puşcariu, Dacor., V, 404-6 şi DAR, porneşte de la rut. kava „sperietoare”, care pare a avea aceeaşi origine expresivă, dar care nu convine fonetic. Aceleiaşi rădăcini expresive îi aparţin căuna (var. căuni), vb. (a lătra), cheuni (var. chiuni), vb. (a striga, a face zgomot), cf. scheuna, băuna.
(Dicţionarul etimologic român)

cáuă s. f. (sil. ca-uă), art. cáua
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÁUĂ s. v. baubau.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cau

Cuvinte se termină cu literele: ua aua