cauc dex - definiţie, sinonime, conjugare

cauc

[Sinonime]
CAÚC1, cauce, s.n. 1. Potcap purtat de călugări. 2. Acoperământ de cap, înalt şi rotund, făcut din pâslă, pe care îl purtau în trecut boierii şi, uneori, femeile. – Din tc. kavuk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAÚC2, cauce, s.n. (Înv. şi reg.) Căuş. – Lat. caucus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAÚ//C ~ce n. înv. Acoperământ pentru cap confecţionat din pâslă, purtat de boieri. /<turc. kavuk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

caúc (-ce), s.n. – Linguroi, căuş; vas de scos apă. Lat. caucus (Densusianu, Hlr., 200; Puşcariu 323; Candrea-Dens., 294; REW 1773; DAR); cf. ngr. ϰαύϰος, ϰαύϰη sau ϰαυϰίον, alb. kafkë. Din acelaşi cuvînt, cu schimbare de suf. (ca în ţîmburucţîmburuş), s-a obţinut forma căuş, s.n. (linguroi, vas de scos apa, butoi; vas de lemn sau de metal, cu toartă lungă de care se ţine, şi cu care se ia apă de băut din fîntîni; linguroi folosit de zidari pentru var; paletă), cuvînt mai curent decît cel anterior. Identitatea ambelor cuvinte nu pare să fi fost remarcată, iar dicţionarele le tratează de obicei separat. Cihac, II, 46, derivă cuvîntul căuş de la pol. kousz „vas, pahar”, rut. ka(v)uš (cf. Berneker 1594 şi Scriban); însă cuvîntul sl., după Miklosich Wander., 21 provine din rom. De asemenea trebuie explicat prin rom. şi rus. kooš, semnalat ca etimon posibil de Sanzewitsch 199, Philippide, Principii, 64, (urmat de Puşcariu, Dacor., III, 666 şi DAR) pleacă de la lat. cavus, cu suf. -; în vreme ce Giuglea, Dacor., III, 619, indică gr. ϰάβος „măsură de capacitate pentru produse solide”. Pentru accepţia de „paletă”, cf. lat. caucellus › fr. choisel, choiseau.
(Dicţionarul etimologic român)

caúc (-ce), s.n. – 1. Bonetă veche de fetru, cu fundul rotund. – 2. Potcap caracteristic al preoţilor ortodocşi. Tc. ka(v)uk (Roesler 595; Şeineanu, II, 96; Lokotsch 1137; Meyer 183), cf. alb., sb. kauk, ngr. ϰαβούϰι. – Der. caucgiu, s.m. (fabricant şi vînzător de cauce).
(Dicţionarul etimologic român)

caúc (-ce), s.n. – Sapă. Sl. (sb., cr., slov.) kuka, cf. mag. kuka (Cihac, II, 46), probabil contaminat cu cauc „linguroi”.
(Dicţionarul etimologic român)

caúc (vas) s. n., pl. caúce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cáuc (potcap) s. n., pl. cáuce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cáuc3, -ă adj. (reg.) prost, năuc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CAÚC s. v. căuş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cau

Cuvinte se termină cu literele: uc auc