cauciuc

CAUCIÚC, (2) cauciucuri, s.n. 1. Produs industrial, elastic şi rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obţinut pe cale sintetică, utilizat la confecţionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, etc. 2. Anvelopă (pneumatică) care îmbracă roţile automobilelor, bicicletelor etc. [Pr.: ca-u-] – Din fr. caoutchouc, rus. kauciuk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAUCIÚC ~uri n. 1) Produs industrial elastic şi rezistent, obţinut din latexul unor arbori tropicali sau fabricat pe cale sintetică, având diferite întrebuinţări. ~ sintetic. 2) Anvelopă pentru roţile vehiculelor. [Sil. ca-u-ciuc] /<fr. caoutchouc, rus. kauciuk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cauciúc (cauciúcuri), s.n. – Produs industrial, elastic şi rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali. Fr. caoutchouc. – Der. cauciuca, vb.
(Dicţionarul etimologic român)

CAUCIÚC s.n. 1. Substanţă elastică şi rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2. Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roţile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc. [Pron. ca-u-ciuc, pl. -uri. / < fr. caoutchouc, cf. sud-americ. cahuchu].
(Dicţionar de neologisme)

CAUCIÚC s. n. 1. material plastic şi rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc. 2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roţile automobilelor, bicicletelor etc. (< fr. caoutchouc)
(Marele dicţionar de neologisme)

cauciuc, cauciucuri s.n. prezervativ. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cauciúc s. n. (sil. ca-u-ciuc), (anvelope) pl. cauciúcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

árbore de cauciúc s. m. + prep. + s.n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CAUCIÚC s. (pop.) gumilastic. (Praştie din ~.)
(Dicţionar de sinonime)