cauzal dex - definiţie, sinonime, conjugare

cauzal

CAUZÁL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ♢ Propoziţie cauzală = propoziţie subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârşeşte acţiunea din propoziţia regentă şi care corespunde complementului circumstanţial de cauză. Conjuncţie cauzală = conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causalia, fr. causal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAUZÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de cauză; propriu cauzei. [Sil. ca-u-] /<lat. causalis, fr. causal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAUZÁL, -Ă adj. De cauză, referitor la cauză. ♢ Propoziţie cauzală (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care arată cauza acţiunii din propoziţia regentă sau dintr-o propoziţie coordonată; conjuncţie cauzală = conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală. [Pron. ca-u-. / < fr. causal, cf. lat. causalis].
(Dicţionar de neologisme)

CAUZÁL, -Ă adj. 1. de cauză, referitor la cauză. o propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care arată săvârşirea acţiunii din regentă; conjucţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală. 2. (log.) implicaţie ~ă = implicaţie care exprimă relaţia cauzală în propoziţiile condiţionale. (< fr. causal, lat. causalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

cauzál adj. m. (sil. ca-u-), pl. cauzáli; f. sg. cauzálă, pl. cauzále
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca cau cauz cauza

Cuvinte se termină cu literele: al zal uzal auzal