CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce, [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CAUZ//Á ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].
(Dicţionar de neologisme)
CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)
(Marele dicţionar de neologisme)
cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. şi pl. cauzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CAUZ//Á ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)
(Marele dicţionar de neologisme)
cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. şi pl. cauzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.
(Dicţionar de sinonime)