cazuistică dex - definiţie, sinonime, conjugare

cazuistică

cazuistică cazuistic
CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S.f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conştiinţă şi să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte şi prin subtilităţi logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAZUÍSTICĂ f. 1) Parte a teologiei scolastice şi a eticii, care recomanda soluţionarea cazurilor de conştiinţă prin dispute. 2) fig. Argumentare subtilă, sofistică în susţinerea unor teze (morale) îndoielnice. /<fr. casuistique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAZUÍSTIC, -Ă adj. Referitor la cazuistică, fundat pe cazuistică. [Cf. fr. casuistique].
(Dicţionar de neologisme)

CAZUÍSTICĂ s.f. Parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite, care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite pentru a ascunde situaţii false; (p. ext.) ingeniozitate, subtilitate, dibăcie (în argumentarea unor teze îndoielnice). [Gen. -cii. / < fr. casuistique].
(Dicţionar de neologisme)

CAZUÍSTIC, -Ă I. adj. bazat pe cazuistică. II. s. f. 1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite. 2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (p. ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice). 3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale. 4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate. (< fr. casuistique)
(Marele dicţionar de neologisme)

cazuístic adj. m., pl. cazuístici; f. sg. cazuístică, pl. cazuístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cazuístică s. f., g.-d. art. cazuísticii; pl. cazuístici
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca caz cazu cazui cazuis

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica stica istica