ceacâie dex - definiţie, sinonime, conjugare

ceacâie

ceacău ceacâie
CEACẮU, ceacăie, s.n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt şi tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unităţi militare. – Din magh. csákó.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ceacîie (-îi), s.f. – Briceag, cuţit. – Var. ciachie; ciochie, s.f. (unealtă de dogărie care serveşte la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine şi bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. şi sb. čaklja, mag. csáklya.
(Dicţionarul etimologic român)

ceacău s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie, art. ceacăiele
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ceacâie, ceacâi, s.f. (reg.) cuţitaş rudimentar; custură, buricaş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ce cea ceac ceaca ceacai

Cuvinte se termină cu literele: ie aie caie acaie eacaie