ceai dex - definiţie, sinonime, conjugare

ceai

CEAI, (1) s.m., (2, 3, 4) ceaiuri, s.n. 1. S.m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant (Thea sinensis); p. rest. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S.n. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Băutură obţinută prin maceraţia, infuzia sau decocţia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S.m. Timpul, masa (de dimineaţă) la care se bea ceaiul (2). 4. S.n. Reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se serveşte ceai (2) sau diferite gustări şi se dansează. – Din rus. čai.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEÁI ~uri n. 1) Arbust cu frunze persistente, cultivat pentru frunzele lui, care sunt folosite la prepararea unei băuturi tonice. 2) Produs alimentar obţinut din frunzele uscate şi special prelucrate ale acestui arbust. ~ verde. ~ presat. 3) Băutură aromată excitantă şi tonică preparată prin macerarea sau decocţia acestui produs alimentar (sau a unor plante medicinale). ~ tare. ~ slab. 4) Masa când se serveşte această băutură; micul dejun. 5) Întrunire colegială, la care se serveşte această băutură. ♢ ~ dansant serată organizată, la care se serveşte şi ceai. [Monosilabic] /<rus. ţaj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ceái (ceáiuri), s.n. – 1. Arbust cultivat pentru frunzele lui din care se prepară o băutură cu efect excitant (Thea sinensis). – 2. Infuzie de ceai, sau de alte plante. – 3. Reuniune la care se oferă o ceaşcă de ceai. – Mr. ciae. Tc. çay (Roesler 607; Şeineanu, II, 120); Miklosich, Slaw. El., 52; Ronzevalle 75). Este cuvînt chinezesc (čă) care a trecut şi în rus. čai (DAR crede că rom. provine din rus.), cf. ngr. τσάι, bg., sl., cr., ceh. čaj. Der. ceaină, s.f. (rar, Mold., salon de ceai), din rus. čajnyi; ceainărie, s.f. (salon de ceai); ceainic, s.n., derivat din rus. čajnik.
(Dicţionarul etimologic român)

ceai, ceaiuri s.n. 1. petrecere dansantă între tineri. 2. vin. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ceai (arbust) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ceai (băutură, reuniune) s. n., pl. ceáiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cea

Cuvinte se termină cu literele: ai eai