ceair dex - definiţie, sinonime, conjugare

ceair

CEAÍR, ceairuri, s.n. (Înv. şi reg.) Loc de păşune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s.n.] – Din tc. çair.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEAÍR ~uri n. 1) Teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru păşunat. 2) Teren necultivat din apropierea unei ape. /<turc. çair
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ceaír (ceaíruri), s.n. – Loc împrejmuit. – Var. ceir. Mr. čăir. Tc. çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), cf. alb. tšair.
(Dicţionarul etimologic român)

ceaír s. n., pl. ceaíruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cea ceai

Cuvinte se termină cu literele: ir air eair