cealmagiu
CEALMAGÍU, cealmagii, s.m. (Înv.) Bărbat care purta cealma; p. restr. turc. – Cealma + suf. -giu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
cealmagíu s. m., art. cealmagíul; pl. cealmagíi, art. cealmagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
cealmagíu s. m., art. cealmagíul; pl. cealmagíi, art. cealmagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)