ceambur dex - definiţie, sinonime, conjugare

ceambur

CEAMBÚR, ceambururi, s.n. (Înv.) Detaşament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. ♢ Expr. (Pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. čambul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ceambúr (ceambúruri), s.n. – Expediţie în scop de jaf într-o ţară duşmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Şeineanu, II, 121; DAR); lipseşte însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

ceambúr s. n., pl. ceambúruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cea ceam ceamb ceambu

Cuvinte se termină cu literele: ur bur mbur ambur eambur