ceanac dex - definiţie, sinonime, conjugare

ceanac

CEANÁC, ceanace, s.n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Din tc. çanak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ceanác (-enáce), s.n. – Lighean. Tc. çanak (Cihac, II, 559; Roesler 607; Şeineanu, II, 122; Meyer 142; Lokotsch 391; Ronzevalle 74), cf. ngr. τσανάϰι, alb. tšanak. Cuvîntul exista şi în cuman. čanak (cf. Kuun 124). Pascu, I, 189, a încercat să-l explice prin tc. çini (cf. cinie), cu suf. -ac.
(Dicţionarul etimologic român)

ceanác s. n. (sil. cea-), pl. ceanáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cea cean ceana

Cuvinte se termină cu literele: ac nac anac eanac