ceapă dex - definiţie, sinonime, conjugare

ceapă

[Sinonime]
CEÁPĂ, cepe, s.f. 1. Plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică şi verde şi cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice şi cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescenţe dese (Allium cepa). ♢ Ceapă de apă = ceapă care se cultivă prin răsad şi se recoltează în acelaşi an în care s-a semănat. Ceapă de sămânţă = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific şi cu conţinut bogat de vitamine, folosit în alimentaţie; p. gener. orice bulb al unei plante. ♢ Expr. Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată, se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEÁP//Ă cépe f. 1) Plantă erbacee legumicolă, comestibilă, cu tulpina subterană în formă de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, având flori albe dispuse în inflorescenţe dese. ~ verde. 2) Bulbul acestei plante folosit în alimentaţie. ♢ ~ de sămânţă arpagică. A nu face nici (cât) o ~ degerată a nu valora nimic. ~a-ciorii plantă erbacee perenă, cu tulpina subterană în formă de bulb, cu frunze lanceolate şi flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pă] /<lat. caepa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ceápă (cépe), s.f. – 1. Plantă leguminoasă comestibilă. – 2. Bulb de plantă. – 3. (Arg.) Ceas de buzunar. – Mr. ţeapă, megl. ţępă. Lat. caepa (Puşcariu 327; Candrea-Dens., 297; REW 1817; DAR); cf. alb. kjepë (Meyer 223; Phillippide, II, 636), friul. tševe, prov. sebo, fr. cive, cat. ceba, sp. cebolla). Der. cepar, s.m. (vînzător de ceapă), pe care Puşcariu 334; Candrea-Dens., 298 şi REW 1818 îl consideră reprezentant al lat. caeparius, dar care pare mai curînd der. intern; cepar, s.n. (plăcintă cu ceapă); cepesc, adj. (ca ceapa; se spune despre o varietate de mere); cepărie, s.f. (loc semănat cu ceapă).
(Dicţionarul etimologic român)

ceapă roşie expr. (intl., înv.) ceas de buzunar. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ceapă, cepe s.f. (intl.) ceas de mână. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ceápă s. f., g.-d. art. cépei; pl. cépe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ceápa-ciórii s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CEAPĂ-ÁLBĂ s. v. praz.
(Dicţionar de sinonime)

CEAPA-CÂINELUI s. v. ceapă-de-mare.
(Dicţionar de sinonime)

CEAPA-CIÓRII s. v. băluşcă, brânduşă, porumbei, scânteiuţă.
(Dicţionar de sinonime)

CEÁPĂ s. (BOT.) 1. ceapă de sămânţă = arpagic, (Olt. şi Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiţ. 2. v. bulb. 3. ceapa-ciorii = a) (Allium vineale) (reg.) pur; b) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea-viorelei; c) (Gagea pratensis) (reg.) scânteiuţă; ceapă-ciorească (Allium fistulosum) = (reg.) cepşoare (pl.), ceapă-lungă; ceapă-de-mare (Scilla maritima) = (reg.) ceapa-câinelui.
(Dicţionar de sinonime)

CEÁPĂ s. v. iris, stânjen, stânjenel.
(Dicţionar de sinonime)

CEAPĂ-BLÂNDĂ s. v. praz.
(Dicţionar de sinonime)

CEAPĂ-LÚNGĂ s. v. ceapă-ciorească.
(Dicţionar de sinonime)

CEAPĂ-CIOREÁSCĂ s. v. băluşcă, turtă.
(Dicţionar de sinonime)

FLOARE-DE-CEÁPĂ s. v. narcisă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cea ceap

Cuvinte se termină cu literele: pa apa eapa