ceapraz dex - definiţie, sinonime, conjugare

ceapraz

[Sinonime]
CEAPRÁZ, ceaprazuri, s.n. 1. Şiret, panglică sau ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare), draperiile, tapiţeriile etc. 2. Poziţia alternativă a dinţilor de ferestrău într-o parte şi în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai uşoară tăierea materialului. 3. Călcător (III 1, 2). – Din tc. çapraz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEAPRÁZ1 ~uri n. Sfoară de mătase sau de fir, folosită ca podoabă pentru obiectele de îmbrăcăminte sau de mobilă; şnur; găitan; brandenburg; firet. /<turc. çapraz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CEAPRÁZ2 ~uri n. 1) Înclinare alternativă a dinţilor ferăstrăului. 2) Instrument pentru ascuţit ferăstraiele; dinţar; zimţar. /<turc. çapraz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ceapráz (ceaprázuri), s.n. – 1. Şiret, panglică, galon, firet. – 2. Marginea încălţămintei. – 3. Călcător, zimţar. – Var. cepraz(ă), ce(a)prag. Tc. çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich, Fremdw., 82; Şeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι, alb. tšapraz, bg. čapraz, pol. szabraka, de unde germ. Schabracke, fr. schabraque. – Der. ceprăzar (var. ceaprăzar, ce(a)prăgar), s.m. (fabricant sau negustor de ceaprazuri); ceaprăzărie, s.f. (prăvălie în care se vînd ceaprazuri; meseria de ceaprazar).
(Dicţionarul etimologic român)

ceapráz s. n. (sil. -praz), pl. ceaprázuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CEAPRÁZ s. 1. v. firet. 2. (TEHN.) călcător, (reg.) ceaprazar, dinţar, zimţar. (~ pentru ferăstrău.) 3. (TEHN.) apăsător, călcător. (~ la maşina de cusut.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cea ceap ceapr ceapra

Cuvinte se termină cu literele: az raz praz apraz eapraz