cearcăn dex - definiţie, sinonime, conjugare

cearcăn

[Sinonime]
CEÁRCĂN, cearcăne, s.n. 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refăcut din *cearcene (pl. lui *cearcen < lat. circinus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEÁRCĂN ~e n. 1) Dungă vânătă care se formează în jurul ochilor unui om obosit sau bolnav. 2) pop. Cerc luminos din jurul unui astru sau al unei surse de lumină; ţărcălan. [Sil. cear-căn] /<lat. circinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cearcăn (ceárcăne), s.n. – 1. (Înv.) Cerc. – 2. Cerc luminos care uneori înconjoară Soarele sau Luna, halo. – 3. Cerc care înconjoară un obiect. – 4. Cerc vînăt care înconjoară uneori pleoapa înferioară. – 5. Compas de dogar. – Var. ţarcăn. Origine incertă. Se consideră reprezentant al lat. circinus „compas”, de la circināre „a rotunji” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Puşcariu 329; Candrea-Dens., 312; REW 1942; Iordan, Dift., 116; DAR), dar fonetismul nu e clar; cf. it. cercine, fr. cerne, sp. cercén, cercenar, cu sensuri asemănătoare. Rezultatul rom. ar fi trebuit să fie *cércen, şi nu se înţelege cum s-a ajuns la un c velar. Explicaţia lui Puşcariu (ZRPh., LVII, 263; Archiv., CLXIV, 213; Dacor., III, 396; DAR), bazată pe un lat. *circanus, este greşită, căci ridică o problemă de schimbare de accent şi face abstracţie de anîn (cf. Rosetti, I, 58). Byck-Graur 20 se gîndesc la un sing. analogic, reconstruit pe baza pl. *cercene, în gemenegeamăn; cu toate acestea, prezenţa lui c pare că ar fi trebuit să împiedice analogia (este greu de crezut, plecîndu-se de la margine, la o formă der. *margă-, oricare ar fi analogia); formele care ridică aceeaşi problemă, leagăn şi mesteacăn, care se invocă în sprijinul acestei opinii, sînt de asemenea incerte, circinus este justă, s-ar cuveni mai curînd să se plece de la *carcinus din gr. ϰαρϰίνος care, pe lîngă „cancer”, înseamnă şi „compas”, ca circinus, şi provine de la ϰαρϰινόω „a curba”. Contaminarea ambelor cuvinte pare sigură (cf. circinus „herpes”, care trebuieprovină de la sensul cuvîntului gr.); şi de la un rezultat rom. *carcen se poate presupune a fi o metateză de la cearcăn. Totuşi, este mai probabil să fie vorba de o der. internă în rom., pornindu-se de la cerc sau de la o formă f. dispărută, *cearcă, ca în boc, boacăboacăn, pe baza unui suf. construit pe baza modelului lui zdravăn, ţapăn etc. – Der. cercăni, vb. (a înconjura cu un cerc).
(Dicţionarul etimologic român)

ceárcăn s. n., pl. ceárcăne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CEÁRCĂN s. v. curcubeu, halo.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cea cear cearc cearca

Cuvinte se termină cu literele: an can rcan arcan earcan