cearşaf

CEARŞÁF, cearşafuri, s.n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecţionat din pânză, care se aşterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban, şal. [Var.: cearceáf s.n.] – Din tc. çarşaf.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEARŞÁF ~uri n. Obiect de rufărie pentru pat, confecţionat din pânză, care se aşterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. [Sil. cear-şaf] /<turc. çarşaf
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cearşaf, cearşafuri s.n. (intl.) cazier, antecedente penale. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearşaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat
(Alte dicţionare)

cearşáf s. n., pl. cearşáfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CEARŞÁF s. (rar) pânză, (Transilv. şi Ban.) lepedeu, (prin Olt. şi Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. şi nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)
(Dicţionar de sinonime)

CEARŞÁF s. v. giulgiu, linţoliu.
(Dicţionar de sinonime)