ceasta dex - definiţie, sinonime, conjugare
CEST1, cesturi, s.n. Mănuşă de piele, armată cu plumb şi cu fier, de care se serveau atleţii din antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din fr. ceste, lat. caestus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEST2, CEÁSTĂ, ceşti, ceste, adj. dem. (Înv. şi reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – Din acest (prin afereză).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÉSTA, CEÁSTA, ceştia, cestea, pron. dem. (Înv. şi reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg. cestuia, cesteia, gen.-dat.pl. cestora] – Din acesta (prin afereză).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEST s.m. (Ant.) Mănuşă de piele armată cu plumb şi cu fier, de care se serveau atleţii în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. [Pl. -turi. / < lat. caestus, cf. fr. ceste].
(Dicţionar de neologisme)

CEST1 s. n. (ant.) mănuşă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleţii în luptele pugilistice. (< lat. caestus, fr. ceste)
(Marele dicţionar de neologisme)

CEST2(O)- elem. „curea, panglică”. (< fr. cest/o/-, cf. gr. kestos, centură)
(Marele dicţionar de neologisme)

cest adj. m. (antepus), g.-d. céstui, pl. ceşti; f. sg. ceástă, g.-d. céstei, pl. céste; g.-d. m. şi f. céstor
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cest s. n., pl. césturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

césta pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. céstuia, pl. céştia (sil. -tia/-ti-a); f. sg. ceásta, g.-d. césteia, pl. céstea (sil. -tea); g.-d. m. şi f. céstora
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ceásta v. cesta
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cést1, césturi, s.n. (înv.) una din bucăţile tăiate din prescură de preot.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CEST adj. v. acest.
(Dicţionar de sinonime)

CÉSTA pron. v. acesta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cea ceas ceast

Cuvinte se termină cu literele: ta sta asta easta