cebăluire dex - definiţie, sinonime, conjugare
cebăluí (-uésc, cebăluít), vb. – 1. A ameţi, a zăpăci. – 2. A strica. Mag. (el)csábulni „a fi zăpăcit; a greşi” (Lacea, Dacor., II, 901; DAR). – Der. cebăluitură, s.f. (obiect stricat). Sec. XVI.
(Dicţionarul etimologic român)

CEBĂLUÍRE s. f. v. cebălui. [DER]
(Alte dicţionare)

cebăluí, cebăluiésc, vb. IV (pop.) 1. a ameţi, a zăpăci. 2. a strica ceva, a diforma, a poci; a rupe, a ciocârti, a măcelări, a căsăpi. 3. a-şi bate joc de cineva.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CEBĂLUÍ vb. v. ameţi, buimăci, năuci, zăpăci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce ceb ceba cebal cebalu

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire aluire