cec dex - definiţie, sinonime, conjugare

cec

CEC1, cecuri, s.n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr. chèque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEC2, cecuri, s.n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subţire şi colon. [Var.: cécum s.n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEC2 ~uri n. anat. Parte iniţială a intestinului gros, situată între intestinul subţire şi colon. /<fr. caecum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CEC1 cecuri n. 1) Document oficial prin care posesorul unui cont curent dispune plata unei sume de bani, din disponibilul său, prezentatorului. 2) Chitanţă în care se indică suma plătită de cumpărător sau primită de la acesta pentru marfa cumpărată. /<engl. check, fr. chèque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cec (cécuri), s.n. – Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani. Engl. check.
(Dicţionarul etimologic român)

CEC3- v. ceco-.
(Dicţionar de neologisme)

CEC1 s.n. Ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorului suma înscrisă în el. [Pl. -curi. / < engl. check].
(Dicţionar de neologisme)

CEC2 s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subţire şi colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].
(Dicţionar de neologisme)

CEC1 s. n. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el. (< engl. check, fr. chêque)
(Marele dicţionar de neologisme)

CEC2 s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subţire şi colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum)
(Marele dicţionar de neologisme)

CEC3(O)- elem. „orb”, „cec”2. (< fr. caec/o/-, cf. lat. caecus)
(Marele dicţionar de neologisme)

cec în alb expr. (pub.) încredere absolută / necondiţionată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cec (ordin de plată, parte a intestinului gros) s. n., pl. cécuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce

Cuvinte se termină cu literele: ec