ceh dex - definiţie, sinonime, conjugare
CEH, -Ă, cehi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Cehiei sau populaţiei ei, privitor la Cehia sau la populaţia ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. c ĕ h ŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEH1 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Cehiei sau este originară din Cehia. /<ceh. ţech
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CEH2 ~ă (~i, ~e) Care aparţine Cehiei sau populaţiei ei; din Cehia. /<ceh. ţech
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ceh (céhi), s.m. – Locuitor al Cehiei. Sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceşi. – Der. cehesc (var. ceşesc), adj. (ceh).
(Dicţionarul etimologic român)

CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ♢ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch)
(Marele dicţionar de neologisme)

ceh s. m., adj. m., pl. cehi; f. sg. céhă, pl. céhe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CEH adj. cehesc. (Populaţie ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce

Cuvinte se termină cu literele: eh