celibatară dex - definiţie, sinonime, conjugare
CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s.m. şi f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CELIBATÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CELIBATÁR, -Ă s.m. şi f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].
(Dicţionar de neologisme)

CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)
(Marele dicţionar de neologisme)

celibatár s. m., pl. celibatári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

celibatáră s. f., g.-d. art. celibatárei; pl. celibatáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CELIBATÁR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. şi fam.) becher, (Transilv.) frăşcău. (A rămas ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Celibatarfamilist
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cel celi celib celiba

Cuvinte se termină cu literele: ra ara tara atara batara