celnic dex - definiţie, sinonime, conjugare

celnic

célnic (célnice), s.n. – Bară frontală la juvelnic. Sl. čelnikŭ, de la čelo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celniţă, s.f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subţiri), din sl. čelnica „frontal”.
(Dicţionarul etimologic român)

célnic, célnică, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) singur. 2. (s.n.) nuiaua încovoiată şi legată de coada cârlionţului (v.) de pescuit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ce cel celn celni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic lnic elnic