celorlalţi

CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalţi, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea; ălălalt, aialaltă. ♢ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă. 2. (La pl.) Toţi cei care sunt de faţă sau care pot fi luaţi în consideraţie, afară de cel sau cei amintiţi în mod special sau scoşi din discuţie. ♢ (Adjectival) Ceilalţi oaspeţi. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) imediat următor altuia. Lumea cealaltă. (Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen-dat. pl. Celorlalţi, celorlalte. – Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= ăllalt).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CELĂLÁLT cealáltă (ceilálţi, celelálte) pron. dem. 1) Cel care urmează sau precedă. Cealaltă zi. 2) la pl. Cei rămaşi dintr-o mulţime (după ce a fost separată o parte). /cel + alalt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

célălalt pr. m., g.-d. céluilalt; pl. céilalţi (sil. cei-), g.-d. célorlalţi; f. sg. ceálaltă, g.-d. céleilalte; pl. célelalte, g.-d. célorlalte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CÉLĂLALT pron., adj. 1. pron., adj. (pop.) ălălalt. (A venit şi ~; ~ om.) 2. pron. v. altul.
(Dicţionar de sinonime)