celuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) înşela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

celuí (-uésc, celuít), vb. – (Trans. şi Mold.) A înşela, a momi. – Var. încelui. Mag. csalni (Cihac, II, 488; Berneker 135); cf. sb. čalovati, rut. čaljovaty. – Der. (în)celuitor, adj. (înşelător); (în)celuială, s.f. (înşelăciune, fraudă); celuitură, s.f. (înşelăciune); cel(u)şag, celşug, s.n. (înşelăciune). Aceleiaşi rădăcini îi aparţin ciolă, s.f. (Trans. de Nord, înşelăciune, capcană), din mag. csal; ciolar, adj. (şarlatan, trişor); cealău, s.m. (Trans., şarlatan, trişor), din mag. csaló.
(Dicţionarul etimologic român)

celuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. celuiésc, imperf. 3 sg. celuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. celuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CELUÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)

CELUÍRE s. v. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcă-leală, păcălire, păcălit, prostire, pros-tit, trişare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cel celu celui celuir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire eluire