cenaclu dex - definiţie, sinonime, conjugare

cenaclu

CENÁCLU, cenacluri, s.n. Grup de literaţi, de artişti etc. legaţi prin afinităţi estetice, temperamentale, care au aspiraţii, program estetic comun, uneori o publicaţie proprie. ♦ Reunire periodică a unui asemenea grup. [Pl. şi: cenacle] – Din fr. cénacle, lat. cenaculum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CENÁCLU ~ri n. 1) Grup de oameni (de artă) legaţi printr-un program estetic unic. ~ literar. 2) Întrunire periodică a unui astfel de grup, când se citeşte şi se discută creaţia membrilor săi. /<fr. cénacle, lat. cenaculum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cenáclu (-le), s.n. – Reuniune de scriitori sau artişti. Fr. cénacle. – Der. cenacular, adj., latinism pe care l-am găsit folosit numai de Lovinescu.
(Dicţionarul etimologic român)

CENÁCLU s.n. Grup de literaţi, de artişti etc. care au o ideologie comună, un program literar, artistic etc. comun; reuniune a unui asemenea grup. [Pl. -uri, -le. / < fr. cénacle, cf. lat. coenaculum – sală].
(Dicţionar de neologisme)

CENÁCLU s. n. grup de scriitori, artişti etc. cu o ideologie comună, un program estetic comun; reuniune periodică a unui asemenea grup. (< fr. cénacle, lat. cenaculum)
(Marele dicţionar de neologisme)

cenáclu s. n. (sil. -clu), art. cenáclul; pl. cenácluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cen cena cenac cenacl

Cuvinte se termină cu literele: lu clu aclu naclu enaclu