cenobiu dex - definiţie, sinonime, conjugare

cenobiu

CENÓBIU, cenobii, s.n. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare. – Din it. cenobio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CENÓBIU n. livr. Mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun. /<it. cenobio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CENÓBIU s.n. 1. (Liv.) Mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun; cinovie. 2. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. [Pron. -biu. / < it. cenobio, cf. gr. koinos – comun, bios – viaţă].
(Dicţionar de neologisme)

CENÓBIU s. n. 1. mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun. 2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 3. grup de celule în colonii, la cloroficee. (< it. cenobio, lat. cenobium)
(Marele dicţionar de neologisme)

cenóbiu s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cen ceno cenob cenobi

Cuvinte se termină cu literele: iu biu obiu nobiu enobiu