cens dex - definiţie, sinonime, conjugare

cens

CENS s.n. 1. (În Roma antică) Recensământ al cetăţenilor şi al averii lor. Efectuat din cinci în cinci ani, pentru a servi ca bază în recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc. ♦ Grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii. 2. (În societatea feudală) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului. 3. (În unele ţări) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de alegător. – Din lat. census, fr. cens.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CENS ~uri n. 1) (în Roma antică) Recensământ periodic al cetăţenilor şi al averii lor, pentru repartizarea în categorii fiscale. 2) (în evul mediu) Rentă plătită de ţărani seniorului pentru folosirea pământului. 3) (în unele state occidentale) Condiţie prin care se limitează exercitarea anumitor drepturi ale cetăţenilor. ~ de vârstă. /<lat. census, fr. cens
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cens (cénsuri), s.n. – Recensămînt. Lat. census (sec. XIX). – Der. censitar, adj., din fr. censitaire; censor, s.m. , din lat.; censură, s.f., din lat.; censura (var. cenzura), vb., din fr. censurer; censurabil (var. cenzurabil), adj., din fr. censurable. În censură şi der. săi, s sună aproape totdeauna ca z (inversul produce efectul unui purism afectat şi învechit), probabil prin influenţa pronunţării germane.
(Dicţionarul etimologic român)

CENS s.n. 1. Recensământ făcut din cinci în cinci ani în vechea Romă asupra cetăţenilor şi a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetăţean să aleagă sau să fie ales. 2. (În orânduirea feudală) Prestaţie anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pământului seniorului său feudal. [Pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo].
(Dicţionar de neologisme)

CENS s. n. 1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc. 2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului. 3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii. ♢ (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetăţean să aleagă sau să fie ales. (< lat. census, fr. cens)
(Marele dicţionar de neologisme)

cens s. n., pl. cénsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cen

Cuvinte se termină cu literele: ns ens