centrală dex - definiţie, sinonime, conjugare
CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj., s.f. I. Adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziţie principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijează de la un centru. II. S.f. 1. Instituţie, unitate economică care coordonează şi controlează activitatea şi buna desfăşurare a muncii într-o anumită ramură de activitate. ♦ (Şi în sintagma centrală industrială) = (ieşit din uz) unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderi cu profil similar, institute de cercetare şi proiectare şi care coordona întreaga lor activitate. 2. Instalaţie sau ansamblu de instalaţii tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operaţie tehnologică centralizată etc. 3. Staţie unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei reţele de electrocomunicaţii. – Din fr. central, lat. centralis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CENTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care se află în centru; situat în centru. Străzile ~e ale oraşului. Cartier ~. 2) (despre instituţii, organe, foruri etc.) Care conduce activitatea într-un anumit domeniu; cu rol conducător. Putere ~ă. 3) fig. Care are valoare de esenţă; principal; fundamental. Idee ~ă. /<fr. central, lat. centralis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CENTRÁL//Ă ~e f. 1) Ansamblu de instalaţii tehnice care produc şi furnizează un anumit tip de energie. ~ hidroelectrică. ~ termoelectrică. 2) Staţie de bază prin care se efectuează toate legăturile dintr-o reţea de telecomunicaţii. ~ telefonică. [G.-D. centralei] /<fr. centrale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CENTRÁL, -Ă adj. 1. Aflat în centru, la centru; provenit de la centru; din centru. 2. (Fig.) Care este într-o poziţie principală, favorizată, avantajoasă; care este în mijloc, constituind centrul de grupare, de adunare. ♦ Care conduce de la centru. [Cf. fr. central, it. centrale, lat. centralis].
(Dicţionar de neologisme)

CENTRÁLĂ s.f. 1. Organizaţie, instituţie de coordonare a unei activităţi dintr-un anumit domeniu. 2. Ansamblu de clădiri cu instalaţiile lor tehnice, unde se produc anumite forme de energie. 3. Staţiune prin care se pun în legătură posturile unei reţele de telecomunicaţii. [Cf. fr. centrale].
(Dicţionar de neologisme)

CENTRÁL, -Ă I. adj. 1. care se află în centru; provenit de la centru. 2. (fig.) care ocupă o poziţie principală. ♢ care conduce de la centru. II. s. f. 1. organizaţie, instituţie de coordonare a unei activităţi dintr-un anumit domeniu. 2. ansamblu de instalaţii tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operaţie tehnologică etc. 3. staţiune prin care se pun în legătură posturile de reţele de telecomunicaţii. (< fr. central, lat. centralis)
(Marele dicţionar de neologisme)

centrál adj. m., pl. centráli; f. sg. centrálă, pl. centrále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

centrálă s. f., g.-d. art. centrálei; pl. centrále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CENTRÁL adj. 1. v. medial. (Vocală ~.) 2. prin-cipal, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acţiunii.)
(Dicţionar de sinonime)

CENTRÁLĂ s. centrală hidroelectrică v. hidro-centrală; centrală termică v. termocentrală; centrală termoelectrică v. termocentrală electrică.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Central ≠ local, marginal, secundar
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cen cent centr centra

Cuvinte se termină cu literele: la ala rala trala ntrala