centură dex - definiţie, sinonime, conjugare
CENTÚRĂ, centuri, s.f. 1. Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare. ♢ Expr. Până, la centură = (de la umeri) până la talie. ♦ Centură de campion = centură, panglică lată etc. cu care se încinge mijlocul câştigătorului unui campionat la box sau la lupte. Centură de gimnastică = cingătoare lată, folosită pentru a susţine corpul la unele exerciţii de gimnastică. Centură ortopedică = dispozitiv folosit în unele afecţiuni ale sistemului osos, pentru menţinerea corpului în poziţie corectă. Centură de salvare = echipament individual, de forma unui cordon lat, a unui pieptar etc. făcut din plăci de plută învelite în pânză, care serveşte la menţinerea unui naufragiat la suprafaţa apei; colac de salvare. Centură de siguranţă = echipament individual de protecţie folosit de muncitorii care lucrează pe stâlpi la înălţime, constituit dintr-o cingătoare lată şi o frânghie de susţinere. ♦ (Mil.) Curea lată de piele (rar de pânză) care se pune în jurul taliei şi de care se agaţă sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron. ♦ Fâşie lată de pânză, de elastic, de material plastic etc. cu care se încinge abdomenul pentru a-l susţine sau pentru a-l menţine în poziţie corectă. 2. (Anat.) Ansamblu osos prin care extremităţile se leagă de trunchi. ♢ Centură pelviană = centură formată din oasele coxale şi care leagă membrele inferioare de trunchi. Centură scapulară = centură formată din clavicule şi omoplaţi şi care leagă membrele superioare de trunchi. 3. (Sport) Linie orizontală, imaginară, la nivelul ombilicului, care marchează limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament. ♦ (La lupte) Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile. 4. (Astron.; în sintagma) Centură de radiaţie = fiecare dintre zonele din jurul Pământului în care radiaţia corpusculară ionizantă este atât de intensă, încât prezintă nocivitate pentru cosmonauţi. 5. (În sintagma) Centură de fortificaţii = linie de lucrări de apărare din beton armat şi metal, construită în jurul unei localităţi. 6. Grindă orizontală rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri, în vederea realizării legăturii dintre ziduri. 7. (Constr.) Brâu de beton pe care se fixează planşeul clădirilor. 8. Fâşie continuă de tablă de oţel care formează bordajul unei nave. – Din fr. ceinture.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CENTÚR//Ă ~i f. 1) Cingătoare militară purtată peste uniformă (de care se atârnă sabia sau baioneta); centiron. 2) Fâşie din piele sau din alt material, care serveşte la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; brâu; cingătoare; cordon; curea. ~ la rochie. ♢ ~ de gimnastică cingătoare care susţine corpul în timpul executării exerciţiilor de gimnastică. ~ ortopedică dispozitiv care serveşte la menţinerea corpului în poziţie optimă pentru tratarea sistemului osos vătămat. ~ de salvare echipament care serveşte la menţinerea unei persoane pe suprafaţa apei. ~ de siguranţă echipament de protecţie pentru muncitorii care lucrează la înălţimi mari sau pentru pasagerii unor vehicule. 3) Bandaj confecţionat dintr-un material elastic şi folosit la susţinerea abdomenului. ♢ ~ antiseismică brâu de beton pe care se fixează planşeul clădirilor pentru a le proteja în timpul cutremurelor. 4) Porţiune dintr-un spaţiu care se caracterizează prin anumite particularităţi; zonă. ♢ ~ verde ansamblu de parcuri şi de grădini aflate în jurul unui oraş. ~ de fortificaţie totalitate a fortificaţiilor construite în jurul unei localităţi. 5) anat. Ansamblu osos care leagă membrele superioare şi cele inferioare de trunchi. ♢ ~ scapulară ansamblu osos format din omoplaţi şi din clavicule care leagă membrele superioare de trunchi. ~ pelviană ansamblu osos format din oasele coxale care leagă membrele inferioare de trunchi. 6) (la box) Linie imaginară din regiunea ombilicului, sub care loviturile sunt interzise. [G.-D. centurii] /<fr. ceinture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

centúră (centúri), s.f. – Curea, cordon, cingătoare. Fr. ceinture. – Der. centiron (var. cinturon, vulg. cintiron), s.n., din fr. ceinturon.
(Dicţionarul etimologic român)

CENTÚRĂ s.f. 1. Curea lată de piele, de pânză etc., folosită mai ales de militari; centiron. ♢ Centură de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menţinerea unei persoane la suprafaţa apei fără să înoate; colac de salvare. 2. Cingătoare. ♢ Centură pelviană = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile la lupte. 3. (Mil.) Centură de fortificaţii = zonă fortificată aflată la o distanţă potrivită pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual duşman; cale ferată de centură = cale ferată care înconjură un oraş. 4. Fâşie continuă de table de oţel care formează bordajul unei nave. 5. Grindă orizontală din beton armat, rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei clădiri, având rolul de a le lega între ele. 6. Cadru de formă circulară. 7. Centuri de radiaţie = zone de grosime variabilă, care înconjură Pământul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiaţie corpusculară ionizată. [< fr. ceinture].
(Dicţionar de neologisme)

CENTÚRĂ s. f. 1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte. o ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menţinerea unui naufragiat la suprafaţa apei. 2. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul şi clavicula, bazinul). ♢ (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte. 3. cingătoare. o ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castităţii femeilor; ~ de siguranţă = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectaţi înainte, în caz de accident. 4. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marţiale. 5. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc. o ~ de fortificaţii = zonă fortificată aflată la o distanţă potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual duşman; linie de ~ = cale ferată, şosea care înconjură un oraş. ♢ ansamblu de plantaţii în jurul unui oraş sau de separare a unor zone ale acestuia. 6. fâşie continuă de table de oţel care formează bordajul unei nave. 7. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcţii, pentru a le lega între ele. 8. cadru de formă circulară. 9. ĩ de radiaţii = fiecare dintre cele două zone de radiaţie corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul. (< fr. ceinture)
(Marele dicţionar de neologisme)

centúră s. f., g.-d. art. centúrii; pl. centúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

centurá vb., ind. prez. 1 sg. centuréz, 3 sg. şi pl. centureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CENTÚRĂ s. 1. cingătoare, cordon, curea. (O ~ îi înconjura talia suplă.) 2. v. centiron.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cen cent centu centur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura ntura entura