cenzura dex - definiţie, sinonime, conjugare
CENZÚRĂ, cenzuri, s.f. 1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conţinutului publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune şi, în anumite condiţii, asupra corespondenţei şi convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control. 2. Demnitatea, funcţia de cenzor în vechea Romă. – Din lat. censura, fr. censure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CENZURÁ, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din fr. censurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CENZÚR//Ă ~i f. 1) Control (de stat) efectuat asupra presei, radioului, televiziunii, spectacolelor şi corespondenţei. 2) Organ oficial care exercită acest control. 3) (în Roma antică) Funcţie de cenzor. [G.-D. cenzurii] /<lat. censura, fr. censure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CENZUR//Á ~éz tranz. (publicaţii, emisiuni, însărcinări etc.) A supune cenzurii. /<fr. censurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CENZÚRĂ s.f. 1. (Ist.) Demnitatea şi funcţia de cenzor în vechea Romă. 2. Control exercitat asupra publicaţiilor şi tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control. 3. Funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale. ♦ Critică, blam public. [< lat. censura, cf. it. censura, fr. censure].
(Dicţionar de neologisme)

CENZURÁ vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a opri, a interzice (o publicaţie). 2. (Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr. censurer, it. censurare].
(Dicţionar de neologisme)

CENZÚRĂ s. f. 1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control. 3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale. 4. critică, blam public. (< fr. censure, lat. censura)
(Marele dicţionar de neologisme)

CENZURÁ vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moţiune de cenzură. 4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna. (< fr. censurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

cenzúră s. f., g.-d. art. cenzúrii; pl. cenzúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cenzurá vb., ind. prez. 1 sg. cenzuréz, 3 sg. şi pl. cenzureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cen cenz cenzu cenzur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura zura nzura enzura