cepuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CEPUÍRE, cepuiri, s.f. Cepuit. – Din cep.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cepuí (a ~) (a pune cepuri, a curăţa arbori) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cepuiésc, imperf. 3 sg. cepuiá; conj. prez. 3 să cepuiáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

cepuíre s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. cepuírii; pl. cepuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cep cepu cepui cepuir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire puire epuire