cerșetori dex - definiţie, sinonime, conjugare
CERŞETÓR, -OÁRE, cerşetori, -oare, s.m. şi f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerşitór – oáre s.m. şi f.] – Cerşi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERŞETORÍ, cerşetoresc, vb. IV. Tranz. şi intranz. A cerşi; a cere (ca un cerşetor). [Var.: ceşitorí vb. IV] – Din cerşetor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERŞET//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care cerşeşte; calic; milog. /a cerşi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CERŞETOR//Í ~ésc 1. intranz. 1) A fi cerşetor. 2) A trăi ca un cerşetor. 2. tranz. A cere de pomană; a cerşi. /Din cerşetor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cerşetór s. m., pl. cerşetóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cerşetorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cerşetorésc, imperf. 3 sg. cerşetoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cerşetoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERŞETÓR s. milog, (pop.) sărac, (înv. şi reg.) calic, mişel, (Transilv. şi Bucov.) colduş, (arg.) manglitor.
(Dicţionar de sinonime)

CERŞETORÍ vb. v. cere, cerşi, milogi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cers cerse cerset

Cuvinte se termină cu literele: ri ori tori etori setori