cerșetorit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CERŞETORÍ, cerşetoresc, vb. IV. Tranz. şi intranz. A cerşi; a cere (ca un cerşetor). [Var.: ceşitorí vb. IV] – Din cerşetor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERŞETORÍT s.n. (Rar) Cerşetorie. [Var.: cerşitorít s.n.] – V. cerşetori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CERŞETOR//Í ~ésc 1. intranz. 1) A fi cerşetor. 2) A trăi ca un cerşetor. 2. tranz. A cere de pomană; a cerşi. /Din cerşetor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cerşetorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cerşetorésc, imperf. 3 sg. cerşetoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cerşetoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cerşetorít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERŞETORÍ vb. v. cere, cerşi, milogi.
(Dicţionar de sinonime)

CERŞETORÍT s. v. cerşeală, cerşetorie, cerşit, milogeală, milogit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cers cerse cerset

Cuvinte se termină cu literele: it rit orit torit etorit