cercătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare

cercătoare

cercător cercătoare
CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s.m. şi f. (Înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experienţă. – Cerca + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cercătór s. m., pl. cercătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cercătoáre s. f., g.-d. art. cercătoárei; pl. cercătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cerc cerca cercat

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare