cercătură dex - definiţie, sinonime, conjugare

cercătură

CERCĂTÚRĂ, cercături, s.f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Cerca + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cercătúră s. f., g.-d. art. cercătúrii; pl. cercătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cerc cerca cercat

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura catura