cercetare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) examina cu atenţie; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare; a ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERCETÁRE, cercetări, s.f. Acţiunea de a (se) cerceta şi rezultatul ei. – V. cerceta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CERCET//Á ~éz tranz. 1) A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. ~ locurile. ~ problema. 2) A privi cu atenţie; a examina; a studia. 3) jur. A supune unei anchete (pentru a afla ceva); a ancheta. ~ un martor. /<lat. circitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CERCET//ÁRE ~ări f. 1) v. A CERCETA. 2) Studiu amanunţit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaşte ceva; investigaţie. O ~ valoroasă. 3) mil. Acţiune de culegere a informaţiilor despre inamic; recunoaştere. ~ări secrete. [G.-D. cercetării] /v. a cerceta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cercetá (cercetéz, cercetát), vb. – 1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (Înv.) A vizita, a fi în relaţii. Lat. cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Puşcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom. – Der. cercetaş, s.m. (explorator; boy scout); cercetăşie, s.f. (organizaţie a cercetaşilor); cercetăşime, s.f. (grupare de cercetaşi); cercetător, adj. (care cercetează). Dosoftei foloseşte forma cercăta, „a examina” pe care Pascu, Beiträge, 9 şi DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură.
(Dicţionarul etimologic român)

cercetá vb., ind. prez. 1 sg. cercetéz, 3 sg. şi pl. cerceteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cercetáre s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERCETÁ vb. 1. v. analiza. 2. v. examina. 3. v. căuta. 4. a consulta, a examina, a studia. (Am ~ toate documentele.) 5. v. consulta. 6. v. documenta. 7. v. informa. 8. v. verifica. 9. v. vedea. 10. v. sonda. 11. v. ancheta.
(Dicţionar de sinonime)

CERCETÁ vb. v. vizita.
(Dicţionar de sinonime)

CERCETÁRE s. 1. v. analiză. 2. examinare, privire. (La o ~ mai adâncă.) 3. (concr.) studiu. (A publicat o ~ temeinică.) 4. v. examinare. 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. v. verificare. 7. v. anchetă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cerc cerce cercet

Cuvinte se termină cu literele: re are tare etare cetare