cerci dex - definiţie, sinonime, conjugare
CERCÁ, cerc, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ Intranz. A întreba, a se informa. 2. Tranz. şi refl. (Pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. Tranz. (Pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Înv. şi reg.) A căuta. 5. Tranz. (Înv.) A supune la grele încercări. 6. Tranz. (Reg.) A vizita, a frecventa. 7. Intranz. (Pop.) A reveni; a da târcoale. 8. Tranz. unipers. (Pop.) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – Lat. circare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERCI s.m. pl. Pereche de formaţii filamentoase terminale la unele insecte. – Din fr. cerque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CERCÁ cerc tranz. pop. 1) v. A ÎNCERCA. 2) A cerceta cu atenţie; a examina; a studia. 3) A supune unor încercări. 4) (despre stări sufleteşti) A cuprinde pe un timp scurt (şi de repetate ori). /<lat. circare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CERCI m. pl. (la unele insecte) Pereche de apendice cu rol senzorial. /<fr. cerque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cercá (cérc, át), vb. – 1. A examina, a studia, a cerceta. – 2. A încerca, a supune la o probă. – 3. A încerca, a se strădui. – 4. A căuta, a încerca. – 5. A solicita, a pretinde. – 6. A merge în căutare, a urmări. – 7. A vizita, a frecventa. – 8. A suferi, a îndura. – Var. (der.) încerca. Lat. circāre (Diez, Gramm., I, 32; Diez, I, 122; Puşcariu 352; Candrea-Dens., 313; REW 1938: DAR): cf. alb. kërkoj (Meyer 138; Philippide, II, 636), it. cercare, prov., cat., sp., port. cercar, fr. chercher. Pentru semantismul din rom., cf. Puşcariu, Dacor., IV, 671-9. A încerca, al cărui uz se confundă cu cel al lui cerca (modern se preferă în literatură forma încerca), este considerat de Candrea-Dens. şi DAR reprezentant al unui lat. *in circāre; este însă vorba mai curînd de o der. rom. Der. cercător, adj. (căutător, cercetător, examinator); cercător, s.m. (cercetător; specialist; explorator; descoperitor; spion); înv. cu toate aceste sensuri; (în)cercare, s.f. (acţiunea de a încerca; sondare, apreciere; examen; experienţă; chin, suferinţă, necaz); cercală, s.f. (lînă cu care se încearcă rezultatul unei vopsele, înainte de a se vopsi toată cantitatea); cercat, s.n. (căutare, cercetare); cercătoare, s.f. (sondă); cercătură, s.f. (încercare, probă, examen; investigaţie, verificare; sondare), înv.
(Dicţionarul etimologic român)

CÉRCI s.m.pl. (Zool.) Formaţii filamentoase terminale, în perechi, ale unor specii de insecte, având rol senzorial. [< fr. cerque, cf. gr. kerkos – coadă].
(Dicţionar de neologisme)

CERCI s. m. pl. formaţii filamentoase terminale, în perechi, ale unor specii de insecte, având rol senzorial. (< fr. cerques, cf. gr. kerkos, coadă)
(Marele dicţionar de neologisme)

cercá vb., ind. prez. 1 sg. cerc, 3 sg. şi pl. ceárcă; conj. prez. 3 sg. şi pl. cérce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cerci s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERCÁ vb. v. analiza, căuta, cerceta, examina, gusta, informa, interesa, iscodi, încerca, îndura, măsura, observa, pătimi, păţi, pedepsi, pândi, privi, proba, răbda, ruga, sancţiona, scruta, sili, sonda, spiona, strădui, studia, suferi, suporta, trage, uita, urmări, verifica, vizita.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cerc

Cuvinte se termină cu literele: ci rci erci