cerdac dex - definiţie, sinonime, conjugare

cerdac

[Sinonime]
CERDÁC, cerdace, s.n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri; galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boiereşti sau la mănăstiri); verandă, pridvor. ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Înv.) Clădire izolată, cu o singură încăpere, aşezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalţi, care permite o vedere generală asupra împrejurimilor. 3. Acoperiş făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci. [Var.: ceardák s.n.] – Din tc. çardak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERDÁ//C ~ce n. 1) Terasă cu balustradă şi cu acoperişul susţinut de stâlpi (uneori închisă cu geamuri) situată în faţa intrării principale a unei case; pridvor. 2) înv. Construcţie izolată, făcută pe o ridicătură de pământ sau pusă pe stâlpi, servind ca post de observaţie. 3) Acoperiş făcut deasupra unei fântâni. [Pl. şi cerdacuri] /<turc. çardak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cerdác (-ce), s.n. – 1. Balcon închis cu gratii sau geamuri. – 2. Pavilion, chioşc. – 3. Terasă, balcon. – 4. Acoperiş cu care se protejează troiţele şi fîntînile. – Mr. cirdache, megl. čărdac. Tc. çerdak (Cihac, II, 560; Şeineanu, II, 123; Roesler 607; Meyer 442; Lokotsch 397; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρδάϰι, alb. tśardhak, bg., sb., rus. čardak. După Miklosich, Wander., 13, rut. čerdak provine din rom.
(Dicţionarul etimologic român)

cerdác s. n., pl. cerdáce/cerdácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERDÁC s. 1. pridvor, tindă, verandă, (prin Ban.) pornană. 2. pridvor, tindă. (~ la moara de vânt.) 3. chioşc, foişor, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în grădină.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cerd cerda

Cuvinte se termină cu literele: ac dac rdac erdac