cerențel dex - definiţie, sinonime, conjugare

cerențel

[Sinonime]
CERENŢÉL, cerenţei, s.m. (Bot.) Călţunul-doamnei. – Cf. lat. c e r i n t h e „arginţică”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERENŢÉ//L ~i m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, păroasă, cu flori galbene-aurii şi cu frunze mari, crestate, foarte răspândită prin păduri. /<lat. cerinthe + suf.~el
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cerenţél (cerenţéi), s.m. – Plantă cariofilacee (Geum urbanum). Numele se dă şi altor plante şi flori (Geum rivale; Dryas octopetale). – Var. ceriţică. Lat. cerinthe, cu suf. dim. -el (Densusianu, Rom., XXXIII, 73: Puşcariu 345; REW 1831; DAR). Pentru var., cf. Pascu, Beiträge, 26, care o explică prin intermediul unei schimbări de suf. Totuşi, Tiktin presupune că ceriţică este un der. de la ceară (cf. fr. fleur de cire), şi că de la ea provine var. cerenţel.
(Dicţionarul etimologic român)

cerenţél s. m., pl. cerenţéi, art. cerenţéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERENŢÉL s. 1. v. călţunul-doamnei. 2. v. ar-ginţică.
(Dicţionar de sinonime)

CERENŢÉL s. v. călţunul-doamnei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cere ceren cerent

Cuvinte se termină cu literele: el tel ntel entel rentel