cerni dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepţie etc.), eliminând restul; a discerne. – Lat. cernere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-şi vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CÉRNE cern 1. tranz. 1) (substanţe granuloase şi pulverulente) A trece prin sită sau prin ciur (pentru a curăţa sau a sorta). ~ făină. ~ nisip. 2) fig. (persoane, lucruri) A alege după un anumit criteriu; a selecţiona. 2. intranz. A ploua mărunt şi des; a bura; a burniţa. /<lat. cernere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CERN//Í ~ésc tranz. A face să devină negru; a înnegri. /<sl. ţruniti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CERN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca în haine negre în semn de doliu. 2) fig. A fi cuprins de un sentiment apăsător (de tristeţe, de durere, de jale etc.). /<sl. ţruniti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cérne (cérn, cernút), vb. – 1. A trece prin sită sau ciur. – 2. A ploua mărunt. – 3. A distinge, a observa, a examina. – 4. (Refl.) A aluneca, a pătrunde. – Mr. nţernu, nţearnire, istr. cernu. Lat. cĕrnĕre (Puşcariu 346; Candrea-Dens., 319; REW 1842; DAR); cf. v. it. cernere, prov., sp. cerner, v. fr. serdre, cat. cendre, port. cernir. – Der. cernător, s.m. (persoană care cerne); cernător, s.n. (ciur pentru nisip); cernut, s.n. (acţiunea de a cerne).
(Dicţionarul etimologic român)

cerní (cernésc, cernít), vb. – 1. A înnegri, a vopsi în negru. – 2. A îmbrăca în doliu. – 3. A se călugări. – 4. A întrista, a amărî, a supăra. Sl. črŭniti „a înnegri”, de la crŭnŭ „negru” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48). Adj. s-a păstrat în rom. doar ca nume de oi (cernă), de boi (cernea), de cîini (cernei) şi de rîuri (Cerna), ca şi în mai multe toponime (Cernica, Cernăuţi). – Der. cerneală, s.f. (acţiunea de a înnegri sau de a vopsi în negru; colorant negru în general; doliu; necaz, cerneală neagră; cerneală în general; Arg., cafea), din sl. črŭnilo, cu suf. modificat după rom. -eală (Iordan, Dift., 82; DAR); cernica s.f. (Arg., carte de joc, optar), probabil aluzie la mănăstirea Cernica, deşi nu este clară explicaţia; cernuşcă, s.f. (plantă Nigella sativa, Nigella arvensis), din rus. černuška (Tiktin); ciornă, s.f. (concept, bruion), din rus. čornyi „negru; concept, bruion” (Cihac, II, 48); ciornaie, s.f. (Mold., animal sfrijit); ciornei, s.m. (persoană cu tenul măsliniu); ciorni, vb. (a face o ciornă); ciornoglav, adj. (bolnăvicios), din bg. černoglava „cap negru” (Puşcariu, JB, XVI, 222).
(Dicţionarul etimologic român)

cerné vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cern; conj. prez. 3 sg. şi pl. ceárnă; part. cernút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cerní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cernésc, imperf. 3 sg. cerneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cerneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÉRNE vb. a da, (înv. şi reg.) a petrece, (înv.) a dârmoia. (~ mălaiul prin sită.)
(Dicţionar de sinonime)

CÉRNE vb. v. bura, burniţa, deosebi, desluşi, diferenţia, discerne, discrimina, distinge, ţârcâi, ţârâi.
(Dicţionar de sinonime)

CERNÍ vb. v. îndolia.
(Dicţionar de sinonime)

CERNÍ vb. v. înnegri.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se cerni ≠ a se învoioşa
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cern

Cuvinte se termină cu literele: ni rni erni