cernire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-şi vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERNÍRE, cerniri, s.f. Acţiunea de a (se) cerni; cernit1. – V. cerni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CERN//Í ~ésc tranz. A face să devină negru; a înnegri. /<sl. ţruniti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CERN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca în haine negre în semn de doliu. 2) fig. A fi cuprins de un sentiment apăsător (de tristeţe, de durere, de jale etc.). /<sl. ţruniti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cerní (cernésc, cernít), vb. – 1. A înnegri, a vopsi în negru. – 2. A îmbrăca în doliu. – 3. A se călugări. – 4. A întrista, a amărî, a supăra. Sl. črŭniti „a înnegri”, de la crŭnŭ „negru” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48). Adj. s-a păstrat în rom. doar ca nume de oi (cernă), de boi (cernea), de cîini (cernei) şi de rîuri (Cerna), ca şi în mai multe toponime (Cernica, Cernăuţi). – Der. cerneală, s.f. (acţiunea de a înnegri sau de a vopsi în negru; colorant negru în general; doliu; necaz, cerneală neagră; cerneală în general; Arg., cafea), din sl. črŭnilo, cu suf. modificat după rom. -eală (Iordan, Dift., 82; DAR); cernica s.f. (Arg., carte de joc, optar), probabil aluzie la mănăstirea Cernica, deşi nu este clară explicaţia; cernuşcă, s.f. (plantă Nigella sativa, Nigella arvensis), din rus. černuška (Tiktin); ciornă, s.f. (concept, bruion), din rus. čornyi „negru; concept, bruion” (Cihac, II, 48); ciornaie, s.f. (Mold., animal sfrijit); ciornei, s.m. (persoană cu tenul măsliniu); ciorni, vb. (a face o ciornă); ciornoglav, adj. (bolnăvicios), din bg. černoglava „cap negru” (Puşcariu, JB, XVI, 222).
(Dicţionarul etimologic român)

cerní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cernésc, imperf. 3 sg. cerneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cerneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cerníre s. f., g.-d. art. cernírii; pl. cerníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERNÍ vb. v. îndolia.
(Dicţionar de sinonime)

CERNÍ vb. v. înnegri.
(Dicţionar de sinonime)

CERNÍRE s. v. îndoliere.
(Dicţionar de sinonime)

CERNÍRE s. v. înnegrire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se cerni ≠ a se învoioşa
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cern cerni cernir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire rnire ernire