cersetoarei

CERŞETÓR, -OÁRE, cerşetori, -oare, s.m. şi f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerşitór – oáre s.m. şi f.] – Cerşi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERŞET//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care cerşeşte; calic; milog. /a cerşi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cerşetór s. m., pl. cerşetóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cerşetoáre s. f., g.-d. art. cerşetoárei; pl. cerşetoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CERŞETÓR s. milog, (pop.) sărac, (înv. şi reg.) calic, mişel, (Transilv. şi Bucov.) colduş, (arg.) manglitor.
(Dicţionar de sinonime)