certăreață dex - definiţie, sinonime, conjugare
CERTĂRÉŢ, -EÁŢĂ, certăreţi, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. -ăreţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERTĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) şi substantival Care caută ceartă; căruia îi place cearta; gâlcevitor; arţăgos; scandalagiu; buclucaş. /ceartă + suf. ~ăreţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

certăréţ adj. m., pl. certăréţi; f. sg. certăreáţă, pl. certăréţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. şi pop.) zavragiu, (pop. şi fam.) ţâfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaş, rânzos, (înv. şi reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arţăgaş, gâlcevos, potcaş, scandalos, sfădăioş, sfădăreţ, sfădăuş, (Mold. şi Bucov.) cârciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. şi Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonţos, colţos, ţăndăros. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CERTĂREÁŢĂ s. scandalagioaică, (înv. şi pop.) zavragioaică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cert certa certar

Cuvinte se termină cu literele: ta ata eata reata areata