certificare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CERTIFICÁRE, certificări, s.f. Acţiunea de a certifica. – V. certifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CERTIFICÁ certífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ştampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].
(Dicţionar de neologisme)

CERTIFICÁRE s.f. Acţiunea de a certifica şi rezultatul ei; certificaţie. [Pl. -cări. / < certifica].
(Dicţionar de neologisme)

CERTIFICÁ vb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare)
(Marele dicţionar de neologisme)

certificá vb., ind. prez. 1 sg. certífic, 3 sg. şi pl. certífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. certífice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

certificáre s. f., g.-d. art. certificării; pl. certificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CERTIFICÁ vb. v. confirma.
(Dicţionar de sinonime)

CERTIFICÁRE s. v. confirmare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cert certi certif

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare